In
timp ce copiii fără deficiențe beneficiază de o ofertă generoasă de activități
educative, distractive sau de joc, pentru copiii cu nevoi speciale sau cu
deficiențe oferta este extrem de săracă, programul acestora fiind redus de
multe ori la rutina. Societatea nu este
nici ea pregătită să ofere aceleași condiții de viață și de educație copiilor
cu nevoi speciale, acestora fiindu-le incalcate sever drepturile si in
majoritatea cazurilor sufera de exclusiune sociala si alte forme de
discriminare. Prezenta copiilor cu deficiențe, mai ales deficiente profunde,
este considerata deranjanta sau tulburatoare de catre alte persoane (adulți sau
copii). Conform unui studiu realizat de Slavați Copiii 35% dintre elevii din
școli nu doresc să aibă un coleg de bancă cu deficiențe.
In
timp ce un copil sănătos conform standardelor este in general capabil să aducă
schimbări mediului prin acțiunile, sale ceea ce facilitează învățarea și
dezvoltarea sa naturală, copiii cu deficiență de intelect
severă și moderată, de exemplu, pot
resimți mediul înconjurător ca fiind haotic, înspăimântător și bulversant.
Aceștia pot dezvolta anumite comportamente precum stereotipiile (leganarea
corporala, ticuri comportamentale, etc.), autostimularea, automutilarea ca
răspuns la felul în care resimt mediul înconjurător, fie din lipsa stimulării
sau stimularii excesive, fie din nevoia de atenție socială sau uneori din
dorința de a fugi de o sarcină data.
Comportamentele stereotipe pot fi încercări de a obține stimularea necesară. Aceste stereotipii sunt insa privite de societate ca fiind indezirabile și o dovadă a inadaptării. Lipsa stimulării adecvate și dependența de ceilalți pentru activitățile zilnice induc o stare intensa de stres la copiii cu deficiențe.
Comportamentele stereotipe pot fi încercări de a obține stimularea necesară. Aceste stereotipii sunt insa privite de societate ca fiind indezirabile și o dovadă a inadaptării. Lipsa stimulării adecvate și dependența de ceilalți pentru activitățile zilnice induc o stare intensa de stres la copiii cu deficiențe.
In cazul copiilor care sufera
de deficiente profunde care impiedica dezoltarea mintala, si nu pot fi
integrați în colectiv, stimularea multisenzorială este singura modalitate de
abordare, aceștia fiind interesați și reacționând la anumite sunete, stimuli
vizuali, tactili. Cu toate acestea doar în anumite școli speciale există camere
multi-senzoriale, care nu raspund intru totul
necesitatilor si tratamentului specific necesar pentru copii cu nevoi speciale.
Terapia
Snoezelen, denumita si terapie multisenzoriala, este potrivită în tratarea
copiilor cu dizabilități mintale fiindcă nu face apel la intelectul
pacienților, facilitand comunicarea si concentrarea, fiindca terapia se
realizeaza în afara comunicării verbale. În mediile multi-senzoriale stimularea
este controlată pentru a fi cât mai accesibilă, plăcută și folositoare. În
camera multi-senzorială stimularea poate fi controlată, intensificată sau
redusă, camera fiind echipată și amenajată în concordanță cu nevoile
beneficiarilor.
Terapia
Snoezelen conține trei elemente: un mediu cu proprietăți terapeutice (camera
mutisenzorială Snoezelen), o metodă de tratament și o abordare centrată pe
pacient. Camera multisenzorială folosește lumina, sunetul, mirosurile,
texturile și muzica pentru a induce stimulări senzoriale pacienților. Aceste
senzații induse stârnesc interesul, reactivează memoria, induc o stare de bine
și creează o senzație de siguranță și securitate si o relaxare profunda. În
acest mediu, copiii cu dizabilităţi sau cu alte condiţii limitative se bucură
de stimularea simțurilor. Copiii experimentează autocontrolul, explorarea,
cauza-efect, își depăşesc inhibiţiile, își sporesc stima de sine, într-un mediu
relaxant și stimulativ. Dacă se asigură o stimulare adecvată copiilor cu nevoi
speciale și de asemenea, adaptarea mediului în care trăiesc la nevoilor lor,
aceștia se simt motivați să exploreze si astfel este incurajata dezvoltarea si comunicarea cu ceilalti.
Copiii
cu nevoi speciale au adeseori deficite senzoriale și de perceptie. Aceste
dificultăți influențează negative explorarea mediului în același fel în care un
copil fără deficiențe o face, ceea ce poate duce la o schemă corporală anormală
si slabă conștiință de sine. Informația senzorială este importantă pentru
dezvoltarea sistemului nervos central pentru a face posibilă mișcarea,
învățarea și adaptarea la mediul înconjurător. De aceea orice activitate care
solicită vigilență și interacțiune este foarte bine venită.
Copiii
cu nevoi speciale sunt de obicei dependenți de alții, ceea ce duce de multe ori
la pasivitate. Prin stimularea multi-senzorială este urmărită comunicarea.
Copiii cu nevoi speciale necesită ajutor specializat și un mediu adaptat care
să îi ajute în comunicare, prin mijloacele în care aceștia pot comunica.
Stimularea multi-senzorială asigură receptarea, interpretarea și integrarea
stimulilor pentru a putea interacționa cu mediul și alte persoane.
Beneficiile
terapiei Snoezelen au fost evidentiate in studii de caz sau cercetari
stiintifice, insa acestea sunt realizate in majoritatea cazurilor pe esantioane
mici. In strainatate Snoezelen este utilizat pe scară
largă în instituții de educaţie şi îngrijire pentru copiii cu dizabilităţi şi
autism, pentru pacientii cu demenţă, tulburari emotionale, comportamentale,
leziuni cerebrale, a pacienților vârstnici care suferă de Alzheimer, a
persoanelor cu boli mintale, precum şi a celor care suferă de dureri cronice. Putem evidentia anumite exemple specifice. În
cazul copiilor cu autism autostimularea reduce semnificativ efectul terapiei
ABA (Applied Behavior Analysis). Un studiu
realizat (Fagny 2000) comparând comportamentul a nouă copii cu autism în clasă
și în mediul Snoezelen a constatat o diminuare cu 50% a distresului și
comportamentului stereotip și cu 75% a agresivității și a auto-mutilării.
Pentru copiii cu ADHD (attention deficit hyperactivity
disorder) beneficiul
terapiei Snoezelen este dezvoltarea atenției și concentrării și creșterea compleanței prin mijloace mai ușor acceptate de acestia. Copiii cu tulburări de vorbire adeseori
resimt profund incapacitatea de a se exprima verbal eficient ceea ce accentuează
tulburarea. Un mediu multi-senzorial este benefic terapiei pentru că aduce
relaxarea necesară și o deschidere spre comunicare și interacțiune și mai multă
receptivitate pentru terapia logopedică.
Copiii
diagnosticați cu o afecțiune oncologică si care suportă o serie de tratamente
foarte dure precum chimioterapia și radioterapia sunt nevoiți să se confrunte
cu probleme semnificative din punct de vedere psihologic și de asemenea în
planul funcționării sociale. Procedurile medicale care însoțesc spitalizarea
prelungită produc iritabilitate și anxietate, copilul trăind această situație
de viată ca fiind foarte tensionantă și traumatizantă. Tocmai datorită acestei
tensiuni interioare și a frustrarii cauzate de limitarea libertatii de actiune,
copilul poate manifesta în comportamentul său pusee de
agresivitate-iritabilitate, îngreunând astfel relațiile cu mediul social
(familia, grupul de prieteni, echipa medicală, etc). Tratamentul în sine
(chimioterapia, radioterapia și chirurgia) poate avea efecte secundare negative
în planul funcționării psiho-fizice. Acestea se referă la tulburările de
percepție, scăderea randamentului prosexic și mnezic, scăderea coeficientului
de inteligență, tulburări de limbaj și tulburări de învățare și letargie.
Destul de des se poate observa și o stopare a creșterii și dezvoltării
armonioase a organismului, cauzată de dezechilibrele neuro-hormonale care pot
apărea. Spitalizarea prelungită (de ordinul lunilor și chiar anilor, în anumite
cazuri) creează pentru copil un mediu ostil, sărac în stimuli senzoriali și
cognitivi și neconform cu nevoile lui speciale apărute odata cu situația de
viață dificilă prin care trece. Recuperarea neuro-psihică în aceste condiții
devine din ce în ce mai grea, acest lucru diminuând șansele copilului de a avea
o copilărie cât mai apropiată de cea normală.
Astfel,
terapia Snoezelen acordată copiilor pacienți oncologici poate acționa pe două
paliere. In primul rând, aceasta acționează la nivelul detensionării
psiho-emoționale și obținerii unei stări de relaxare care să crească compleanța
la tratament. Copilul va găsi mijloace de comunicare și exprimare adaptative
astfel încât relațiile lui sociale vor deveni satisfăcătoare pentru el, sporind
sentimentul de încredere și speranță. In al doilea rând, terapia va conduce la
o mai bună recuperare medicală a funcțiilor mentale, diminuând efectele
negative ale tratamentului administrat. Contactul direct dintre pacient și
terapeutul specializat ce va avea loc în cadrul sedințelor de terapie, va
stimula o cunoaștere mai profundă a personalității pacientului, a preferințelor
și intereselor lui, serviciile care i se vor acorda ulterior având un înalt
grad de individualizare-personalizare adaptat nevoilor lui speciale.
Obiectivele
terapiei Snoezelen sunt de a îmbunătății calitatea vieții și a stării mentale,
stimularea celor cinci simțuri,
promovând relaxarea, autonomia și dezvoltarea, îmbunătățirea concentrării și a
atenției. De asemenea, promovează interacțiunea socială și comunicarea,
îmbunătățirea abilităților de viață, dezvoltarea în general, pentru o viață mai
bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu