Asociaţia Tottoro

 Sugestii pentru stimularea limbajului

Cercetarile recente au aratat ca inca din viata intra-uterina se poate incepe educatia copilului. Fatul poate comunica cu parintii, in mod deosebit cu mama, inca din placenta. Acesta aude vocea mamei pe care o va recunoaste inca din primul moment, ii simte starile emotionale. Chiar si pe tata il poate auzi daca acesta se apropie suficient de pantecele mamei. Parintii, in mod deosebit mama, ii poate citi povesti, poate asculta muzica de calitate, pe care copilul o va recunoaste mai tarziu dupa nastere.

Aceasta perioada minunata petrecuta neintrerupt cu mama poate fi continuata cu succes de o educatie timpurie. Copilul pana la varsta de sase ani a fost comparat de Maria Montessori cu un burete absorbant. Invata cu o rapiditate uimitoare nemaintalnita in nici o alta perioada a vietii. De aceea, pentru copil, este foarte important sa fie stimulat. La aceasta varsta a prescolaritatii parintii sunt cei care au influenta cea mai mare asupra dezvoltarii copilului.

Din prima luna de dupa nastere parintii ii pot vorbi pe un ton calm si cald, cat mai mult, explicandu-le la fiecare pas ce se intampla cu copilul. Ii pot fi aratate diverse obiecte, jucarii care sa fie numite de catre parinti.

Cartile sunt foarte importante pentru dezvoltarea limbajului, si un copil obosnuit de timpuriu sa le manipuleze, sa se uite la imagini si sa asculte povesti este mai mult atras de acestea si in viitor.

Pentru bebelusi exista acum carti din plastic care pot fi udate, spalate, rontaite. Apoi in jurul varstei de patru luni copilului ii pot fi introduse deja cartile cartonate cu imaginea unui singur obiect pe pagina. Parintele trebuie sa arate cu degetul imaginea in timp ce o numeste. Exista si carti cu diferite texturi pe care le poate explora copilul si simti tactil, invatand astfel in timp si despre texturi, sa faca comparatii intre diverse texturi. Nu inseamna ca nu trebuie stimulat verbal un copil care inca nu verbalizeaza. El acumuleaza notiuni chiar daca noi inca nu ne dam seama, pentru ca nu le numeste, insa invatarea limbajului se realizeaza in timp.

In jurul varstei de 10 luni copilul poate sa inceapa sa imite animalele, folosind onomatopeele foarte importante in exersarea fonetica. Parintele poate exersa cu el pe carti sau pe animale din plastic denumirea lor si imitarea lor.

Este bine ca pana la varsta de un an copilul deja sa posede o serie de jucarii si sa fie invatat sa aiba cateva momente la inceput mai scurte dar repetate peste zi, in care sa se joace cu ele. Astfel copilul trebuie sa se joace cu sortatorul cu diverse forme geometrice si diverse culori, pe care sa le poata manipula atat pentru invatarea conceptelor, cat si pentru dezvoltarea motricitatii si a coordonarii mana-ochi; paharutele de stivuit trebuie de asemenea sa se regaseasca printre jucariile copilului; jucarii cu sunete si lumini de calitatea care sa dezvolte abilitatile vizuale, ascultarea dar si cauza-efect. Instumentele muzicale precum maraca, xilofon, fluier, tamburina, toba, shakere, clopotei care ii dezvolta ritmul si discriminarea auditiva. Deosebit de importanta este si muzica in viata copilului mic care ii dezvolta auzul, bucuria de a canta (cu ajutorul cantecelor copilul invata mult mai usor conceptele) si este inca un mod placut de petrecere a zilei.

De la un an de cand poate sa mearga singur in picioare copilului i se pot da creioane cerate pentru a desena si astfel invata prin desen, alaturi de adult, concepte, apoi de asemenea, poate picta cu degetele, activitati foarte utile pentru dezvoltarea atentiei, concentrarii si a motricitatii fine.

In timp si chiar de la varsta foarte frageda copilul trebuie sa poata sa participe la activitatile cotidiene, moment foarte importante de invatare. Copilul poate ajuta la asamblarea salatei, poate pune sare pe mancare desigur ajutat, poate aranaja legumele si alte produse in frigider sau in camara, ocazie pentru parinte sa-i dezvolte limbajul prin numirea produselor, prin explicarea la fiecare pas a ceea ce face el.

Copilul se poate juca constructiv cu apa in cada. Parintele ii poate oferi paharute in care sa toarne copilul apa pentru a-si dezvolta coordonarea mana-ochi si pentru a-l ajuta sa fie autonom.

Joaca cu plastilina este de asemenea o modalitate prin care copilul isi dezvolta limbajul, dar si atentia, concentrarea, motricitatea fina si imaginatia.

Parintele il poate invata mai intai sa coopereze la imbracat si apoi cum sa o faca singur, cum sa isi aseze hainutele in dulap, si cum sa isi tina lucrusoarele in ordine in casa. Toate aceastea pot fi realizate sub forma de joc si pot dezvolta vocabularul copilului.

Copilul invata sa se joace prin joaca cu parintele, care astfel poate transforma orice situatie de joc intr-o situatie de invatare.

Prin discutiile copilului cu parintele acesta invata sa dialogheze, sa-si astepte randul si sa dea un raspuns.

Copilul are nevoie de parinte pentru a invata limbajul, este eronata conceptia ca limbajul este invatat pur si simplu de catre copil. Este adevarat ca el se naste cu predispozitia de a invata limbajul insa are nevoie de stimulare si de cat mai multe ocazii de a folosi limbajul.

Copilul trebuie obisnuit sa se joace, deoarece in prescolaritate jocul este modalitatea prin care acesta invata. Parintele trebuie sa priveasca cu seriozitate joaca copiilor si modul in care sunt implicati in aceasta activitate.

Se intampla uneori ca printii sa le vorbeasca prea elevat copiilor, in fraze mult prea lungi si complicate, iar acestia sa nu inteleaga. Cand incep sa verbalizeze este bine ca printii sa reformuleze corect si complet ceea ce copilul a dorit sa spuna si sa aiba o atitudine pozitiva. In timp va adauga la cele spuse de copil si alte informatii. Copilul care nu vorbeste corect trebuie corectat, insa doar prin modalitatea mai sus amintita, nu-i vom atrage copilului atentia asupra greselilor facute, doar vom reformula noi corect.

Nu este bine ca un copil sa aiba totul la indemana, parintele trebuie sa-l solicite sa verbalizeze ce doreste si o poate realiza facand pe cel care nu intelege ce doreste copilul denumind mai intai obiectele din jurul obiectului dorit, aratandu-le in acelasi timp, iar in final, daca copilul nu a reusit sa exprime ce dorea, parintele ii poate oferi obiectul, denumindu-l si cerand copilului sa-l denumeasca si el mai apoi.

In prescolaritate copilului ii pot fi citite povesti. Adeseori copilul se ataseaza de o poveste pe care o doreste tot timpul. Dupa mai multe lecturari, parintele poate sa-l solicite pe copil sa completeze anumite fraze sau il poate ruga sa “citeasca el povestea”.

Copiilor le place sa deseneze. Acesta este un alt prilej pentru dezvoltarea limbajului deoarece in acelasi timp copilul este dornic sa explice ce a desenat. In baza desenului parintele, impreuna cu copilul poate crea a poveste. Jucariile de plus si cele din plastic, precum si costumele pot fi de ajutor pentru crearea jocurilor de rol prin care copiii isi pot exersa vocabularul, isi dezvolta imaginatia si isi imbogatesc vocabularul.

Parintele trebuie sa se lase ghidat de copil in joc, sa fie un partener care sa nu se impuna, insa este bine ca in calitatea de partener sa-l solicite sa respecte regulile jocului la fel cum ar face un alt copil.