In
timp ce copiii fără deficiențe beneficiază de o ofertă generoasă de activități
educative, distractive sau de joc, pentru copiii cu nevoi speciale sau cu
deficiențe oferta este extrem de săracă, programul acestora fiind redus de
multe ori la rutina. Societatea nu este
nici ea pregătită să ofere aceleași condiții de viață și de educație copiilor
cu nevoi speciale, acestora fiindu-le incalcate sever drepturile si in
majoritatea cazurilor sufera de exclusiune sociala si alte forme de
discriminare. Prezenta copiilor cu deficiențe, mai ales deficiente profunde,
este considerata deranjanta sau tulburatoare de catre alte persoane (adulți sau
copii). Conform unui studiu realizat de Slavați Copiii 35% dintre elevii din
școli nu doresc să aibă un coleg de bancă cu deficiențe.
In
timp ce un copil sănătos conform standardelor este in general capabil să aducă
schimbări mediului prin acțiunile, sale ceea ce facilitează învățarea și
dezvoltarea sa naturală, copiii cu deficiență de intelect
severă și moderată, de exemplu, pot
resimți mediul înconjurător ca fiind haotic, înspăimântător și bulversant.
Aceștia pot dezvolta anumite comportamente precum stereotipiile (leganarea
corporala, ticuri comportamentale, etc.), autostimularea, automutilarea ca
răspuns la felul în care resimt mediul înconjurător, fie din lipsa stimulării
sau stimularii excesive, fie din nevoia de atenție socială sau uneori din
dorința de a fugi de o sarcină data.
